Colindători de altădată din Covasna

Cea mai importantă sărbătoare a iernii, NaÈ™terea Domnului sau Crăciunul, aduce cu ea un obicei extraordinar de frumos È™i solemn – colindul.

Orice om îÈ™i aminteÈ™te, în această perioadă, de vacanÈ›ele de iarnă petrecute la bunici, când timpul avea parcă alt sens, iar tradiÈ›iile erau la ele acasă È™i aduceau, de fiecare dată, bucuria È™i zâmbetul pe chipul tuturor.

Despre colinde povesteÈ™te È™i Mircea Eliade, în cartea sa “Istoria credinÈ›elor È™i ideilor religioase”, astfel:

“În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaÈ›i în straie noi È™i împodobiÈ›i cu flori È™i zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi în casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete È™i bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele È™i să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră È™i după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă È™i îÈ™i continuă repertoriul, dansează cu fete tinere È™i rostesc urări tradiÈ›ionale. Colindătorii aduc sănătate È™i bogaÈ›ie, reprezentate de o ramurică de brad pusă într-un vas plin cu mere È™i pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celălalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură.”