Colindători de altădată din Covasna

Cea mai importantă sărbătoare a iernii, Nașterea Domnului sau Crăciunul, aduce cu ea un obicei extraordinar de frumos și solemn – colindul.

Orice om își amintește, în această perioadă, de vacanțele de iarnă petrecute la bunici, când timpul avea parcă alt sens, iar tradițiile erau la ele acasă și aduceau, de fiecare dată, bucuria și zâmbetul pe chipul tuturor.

Despre colinde povestește și Mircea Eliade, în cartea sa “Istoria credințelor și ideilor religioase”, astfel:

“În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi și împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi în casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fete tinere și rostesc urări tradiționale. Colindătorii aduc sănătate și bogație, reprezentate de o ramurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celălalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură.”